Cetatea Făgărașului
Strada Mihai Viteazul 1, Făgăraș, județul Brașov
Primele ştiri documentare care atestă existenţa cetăţii de piatră sunt din 1455, când este menţionat un „castelan”, iar în anul următor Iancu de Hunedoara, scriind braşovenilor, aminteşte de „cetatea noastră Făgăraş”. Inițial, în secolul al XV-lea, cetatea Făgăraşului se poate defini ca o fortificaţie de apărare cu caracter militar. Ca stil de construcţie, cetatea corespunde în secolul al XVI-lea sistemului de fortificaţii occidental, introdus în Transilvania începând cu secolul al XIV-lea.
Veacul al XVI-lea aduce cu sine cele mai importante modificări petrecute în arhitectura cetăţii Făgăraşului, care vor transforma cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară. La aceste modificări au contribuit Ştefan Mailat (voievod al Transilvaniei între 1534 -1540 şi proprietar al cetăţii între 1528-1541), Gaspar Békés, proprietar al Făgăraşului între 1567 – 1573, Ştefan Bathory (voievod al Transilvaniei între 1571-1586) şi Balthazar Bathory (stăpân al cetăţii între 1588-1594).
În secolul al XVII-lea, transformările arhitecturale stabilesc forma actuală a complexului fortificat de la Făgăraş. Gabriel Bethlen (principe al Transilvaniei între 1613-1629), unul din cei mai importanţi constructori ai cetăţii, întocmeşte, în 1623, un plan privind lucrările de construcţie şi modernizare a cetăţii. Lucrările de modernizare au continuat şi sub Gheorghe Rakóczi, principele Transilvaniei între 1631-1648.
Veacul al XVI-lea aduce cu sine cele mai importante modificări petrecute în arhitectura cetăţii Făgăraşului, care vor transforma cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară. La aceste modificări au contribuit Ştefan Mailat (voievod al Transilvaniei între 1534 -1540 şi proprietar al cetăţii între 1528-1541), Gaspar Békés, proprietar al Făgăraşului între 1567 – 1573, Ştefan Bathory (voievod al Transilvaniei între 1571-1586) şi Balthazar Bathory (stăpân al cetăţii între 1588-1594).
În secolul al XVII-lea, transformările arhitecturale stabilesc forma actuală a complexului fortificat de la Făgăraş. Gabriel Bethlen (principe al Transilvaniei între 1613-1629), unul din cei mai importanţi constructori ai cetăţii, întocmeşte, în 1623, un plan privind lucrările de construcţie şi modernizare a cetăţii. Lucrările de modernizare au continuat şi sub Gheorghe Rakóczi, principele Transilvaniei între 1631-1648.
Trecerea Făgăraşului în proprietatea austriacă (1696) şi transformarea în garnizoană au însemnat începutul unei perioade de degradare surprinsă şi în inventarul din 1726. Servind unor scopuri militare, castelul şi cetatea de la Făgăraş îşi pierd eleganţa şi măreţia de odinioară.
Între 1918 şi 1948 a fost garnizoană a armatei române. Din 1918 până în 1923, aici a fost lagăr pentru ruşii albi, presa vremii consemnând donaţiile pe care regina Maria le-a făcut pentru aceştia. În anul 1939, polonezii şi-au găsit în cetate un refugiu.
Între anii 1948-1960, cetatea Făgăraşului a fost transformată în închisoare pentru deţinuţi politici, iar după anul 1960, cetatea va fi dezafectată şi vor începe vaste lucrări de restaurare care au vizat redarea aspectului de castel fortificat din perioada de glorie a secolului al XVII-lea.
Între 1918 şi 1948 a fost garnizoană a armatei române. Din 1918 până în 1923, aici a fost lagăr pentru ruşii albi, presa vremii consemnând donaţiile pe care regina Maria le-a făcut pentru aceştia. În anul 1939, polonezii şi-au găsit în cetate un refugiu.
Între anii 1948-1960, cetatea Făgăraşului a fost transformată în închisoare pentru deţinuţi politici, iar după anul 1960, cetatea va fi dezafectată şi vor începe vaste lucrări de restaurare care au vizat redarea aspectului de castel fortificat din perioada de glorie a secolului al XVII-lea.